un moment de slabiciune ...

....Atunci cand sentimentul singuratatii te apasa... e frig... parca totul e pustiu...si inghetat, nu stii ce sa faci, ce sa gandesti... incotro mergi... si totusi speri ca undeva exista ceva bun si pentru tine, dar cauti si totul in zadar..
muncim fara a avea nici o multumire, nici macar materiala, ne impacam cu gandul ca inca mai avem serviciu si asteptam o toana a patronului sau sefului ca sa fim zburati, fara sa ni se recunoasca macar statutul de om.. ... prietenii sunt cu tine numai cand totul e ok, cel de langa tine, fie el prieten, pietena sau sot, sotie, are diverse interese care, desigur, trebuie satisfacute, altfel e simplu sa gaseasca pe altcineva... daca nu cumva o face oricum, din plictiseala.....Supravietuim numai pentru a nu termina cu viata,.. ne bucuram de orice firimitura aruncata, nu mai bagam in seama bataia de joc si indiferenta celor din jur si, poate, mimam fericirea atunci cand nu exista?...mai mult?.. Ne impiedicam de principii, prejudecati, constangeri si obisnuinte. Cadem in minciuna ca sa le conservam, sau nu, depinde de fiecare, de puterea pe care o avem pentru a ne rupe de tot ce ne face rau .
E greu sa te trezesti singur intr-o lume in care n-ai prieteni, intr-o lume in care poate ca exista fericire, dar tu nu poti s-o gasesti…O cauti… o vrei… unde e? O clipa macar de fericire…Cat ai da pentru o clipa de fericire? Ce ai da pentru o clipa de fericire? Cat ai sacrifica? Ce ai lasa in urma? ...Insa, la un moment dat te intrebi daca exista fericire, daca nu cumva totul tine cateva luni, cel mult… incepi sa te indoiesti… sa crezi in cineva, sau mai bine nu?....

Ma gandeam la viitor, si cand am vazut ce ma asteapta, m-am decis sa-mi traiesc prezentul, sa nu mi-l irosesc gandindu-ma la viitor..... cand am ajuns in clipa viitorului.. am privit in urma si mi s-a prelins pe fata cel mai frumos zambet.... mi-am dat seama ca merita sa-mi irosesc viitorul pentru a privi in urma, pentru a-mi aminti de un prezent care a devenit trecut, dar care imi va ramane in suflet pt totdeauna... dc? Pt ca l-am trait, am dobandit amintiri de neinlocuit, am castigat iubire si timp.... fara sa-mi fac planuri de viitor, am avut o viata minunata, plina.... de bucurii, necazuri peste care am trecut cu ajutorul prietenilor,... familiei.... azi nu mai exista trecut, prezent, viitor.. ci doar un pemanent prezent. Asa ca traiti-va viata caci atunci cand va asteptati mai putin ea se poate sfarsi!
Cand voi reusi sa ma “adun”, sa-mi “adun” gandurile, atunci poate voi gasi raspunsurile pe care le caut......Cate o data simti nevoia sa “elimini” lacrimile, care s-au adunat intr-un loc sensibil al sufletului, in urma multelor tristeti si suferinte ale vietii....dar in viata nu ve-i scapa niciodata de lacrimi...ramin doar amintirile...
Cu timpul vei vedea ca ....deşi te simţi fericit cu cei care-ti sant imprejur ,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sant .
Toti suferim, toti ajungem singuri, toti ne lovim de pumnii aproapelui sau de ignoranta aparenta a celor ce pina nu demult "ne iubeau". Poate ca inca ne iubesc, dar in fata suferintei.. nimeni nu mai stie ce sa ne spuna, cum sa ne ajute, sau ce-ar mai putea face...?...nu as mai avea...nimik...de spus decat....ca ....am pierdut...